în spațiu nu se aude nimic
„un roman dens/hipnotic/imersiv despre viața bucureșteană, muncile nesfârșite la limita precarității, dar și despre alienarea față de corp, pierdere și dependență în relații romantice absurde.”
„o carte năucitoare prin realism și analiza micro emoțională. un scan mental impecabil.”
PDF-ul e gratuit. după descărcare, poți să plătești cât vrei, dacă vrei.
dacă vrei să susții constant munca mea și să mă ajuți să trăiesc din scris, intră la „makonat”.
dacă vrei doar să rămâi la curent cu cartea și textele noi, apasă pe „începe călătoria”.
despre carte
„în spațiu nu se aude nimic” este prima mea carte. un roman despre prietenie, burnout, codependență, relații toxice acasă și la muncă, căutarea sănătății mintale, a echilibrului și a sensului într-o lume care ne deconectează tot mai mult de corp și de viața reală, trăită obsesiv în orașe mari care ajung să ne consume.
e și un fel de coming of age, care pare să nu se mai întâmple. despre felul în care pleci dintr-un oraș mic cu rușine, foame de validare și prea puțină încredere în tine, apoi începi să construiești o realitate falsă ca să pari acceptabil. înveți din media, din familie, de peste tot că trebuie să bifezi niște lucruri - job, relație, casă, statut, o formă de succes pe care o recunoaște toată lumea - și intri-n morișca asta nu doar din ambiție, ci și din frica de-a nu rămâne pe dinafară.
aici apare și paradoxul lumii în care trăim: suntem mai informați ca oricând, dar înghițim de la naștere povești despre succes, iubire, carieră, familie și fericire care ne modelează viața înainte s-apucăm să le verificăm. nu știm dacă-s reale, importante sau măcar reprezentative pentru noi, dar încercăm să trăim după ele ca și cum ar fi manualul secret al apartenenței.
povestea pornește dintr-o plecare definitivă din București - sau din orice oraș, job ori relație care pare, uneori, că e totul pentru noi - și dintr-o viață dusă prea mult timp în zgomot: muncă, jurnalism independent, precaritate, excese, relații eșuate, alienare urbană și senzația că mintea poate negocia orice, indiferent de ce spune corpul.
în fundal stă și mitologia muncii cu sens: ideea că tre’ să salvezi ceva, să fii util, să reziști, să duci mai mult decât poți, până când etica muncii până la sacrificiu începe să-și dea arama pe față: e doar o păcăleală neoliberală care ne convinge că epuizarea e dovadă de valoare.
nu-i o carte motivațională și nici o poveste despre vindecare, deși ar putea. e mai degrabă un jurnal de colaps și reconstrucție: terapie, rușine, tandrețe, alienare, durere, burnout, întoarcere acasă. și încercarea de a face din viață ceva locuibil. e primul volum din trilogia „înapoi acasă”: o hartă personală despre prietenii pierdute, singurătate, corp, memorie, masculinitate vulnerabilă și felul în care înveți, încet, să nu te mai abandonezi.
coloana sonoră
dacă vrei să citești cu ceva pe fundal, am făcut un playlist pentru carte: muzică de bărnat, drum, rușine, corp și întors acasă.