capitolu’ 12

ne trezean’ și ne culcam împreună pe mess, deși erau zece ore și zecemiicinsuteșaijșapte de km între noi. care erau șansele să-i placă piesa? women and children first, and the children first, and the children, în’ calma minea-n bucureștenizare, în alienare, eram ca un pepsi gata să explodeze. 

 n-asculta muzica de fete a lu’ gg? avea altă personalitate? ce-i drept, io n-aveam nimic în comun cu gg, da’ mă gândean’ că dacă-s prietene, ele au. mă făcuse curios. și părea că și ea e. da’ mi-era rușine să recunosc că m-am îndrogăstit de prietena cea mai bună a fetei care mi-a frânt inima. ne văzusem de vreo două ori irl, cum dracu’ să mă-ndrogăstesc pe net?

toată vara am fiert până s-a-ntors din l.a. nuj dac-a durat o zi sau o săptămână până ne-an’ văzut, da’ eram înnebunit, paralizat de emoție, mă căcam pe mine, n-o să mă placă, o să mă judece, sigur nu-s cum tre’, cum dracu’ trebuie? ne sărutam, totu’ era bine, da’ io m-am blocat. degeaba mă-ntreba ea ce e, ce e, vorbește cu mine, te rog, nu puteam, eram mai blocat decât în fața microfonului. cplm să-i zic? că-s varză, că habar n-am, nu mi-a zis nimeni, nu m-a-nvățat nimeni, numa’ ce-am auzit de la prieteni, ce-am văzut în filmele porno? sigur tre’ s-o ai mare, să te țină mult, să dai multe numere. se discuta din gimnaziu despre asta, unii se lăudau cum făceau sex, mi se părea ridicol, ce prostie, n-aveți treabă, io vroian’ doar să joc fotbal. 

bine, făceam și io laba, normal, de când mi-a zis kelso prin a-ntâia, pe schelă, cum se freca de cearșaf pân-amorțea. așa am’ făcut și io prima dată, da’ nu mi-a plăcut, așa c-an’ cercetat pân-an’ descoperit propria metodă. la-nceput, o frecare cu palmele, ca atunci cân’ ți-e frig, apoi a devenit din ce-n ce mai precis, mai puțin brutal, mai eficient, mai scurt. n-o făceam neapărat cu gându’ la fete, la sex. ce sex? habar n-aveam ce-i ăla. abia prin a treia sau a patra am asociat-o cu fetele. întotdeauna fete mai mari. inaccesibile. 

căcat, ‘mi-era rușine de mine. de penisu’ meu. foarte rușine, atât de rușine că ș-auzu’ cuvântului într-o discuție îmi întorcea stomacu’. măsurile creșteau într-un an cât făt frumos în șapte, toată lumea se lăuda cu două palme ș-un vârf, cu optișpe, douăj de centimetri, cine eram io să zic că nu-i adevărat? uneori se și măsurau, stai că nu se scoală, se plesneau, se trăgeau. io mă-ngropam în rușine, din orice unghi măsuram, cu orice dispozitiv, to’ nu m-apropiam. acuma știu că asta e, câtă e, atâta e, cui nu-i place, s-o sugă, da’ pe-atunci mă măcina rău.

a fost de căcat și cân’ ne-a frecat învățătoarea aia-n ungaria, poate-a cântărit și asta. degeaba-i ziceam noi că ne spălăm singuri, c-aven’ zece ani, n-o interesa, hai, mai repede, șoc, rușine, groază inexplicabilă, o furie fără cuvinte, un viol pe care n-am știut cum să-l exprim până târziu, cân’ mi-an’ dat voie să-mi amintesc de-acest sacrilegiu, mama n-ar fi avut curaju’ să-mi încalce-n halu’ ăla limitele. nuj dac-a fost abuz sexual, nu era nicio conotație de genu’, da’ toz’ ne-am simțit aiurea, băgați acolo, atinși de-o mână care nu ne-aparținea, de față cu alți pulifrici. 

crecă de-atunci n-am mai vrut să mă dezbrac în public, mă schimbam mereu separat, veneam de-acasă direct echipat de fotbal, plecam cu chiloții leoarcă, ger afară, nu era nimic mai înfiorător pentru integritatea eului meu fragil decâ’ să fiu văzut de cineva, oricine, în cucu’ gol. mă sințeam to’ mai anormal, incomplet, neconform, indezirabil. nu mergean’ la baie-n pauze, nimeni n-avea dreptu’ să mă vadă, nimeni n-ar fi trebuit să mă poată vedea. 

pe măsură ce creșteam, pe măsură ce pubertatea-și instala aplicațiile odioase-n to’ corpu’, monstrulețu’ ocupa to’ mai mult spațiu-n creieru’ meu. era ca un virus care prelua, ușor, ușor, controlu’ fiecărui program. să umblu cu cineva? cum dreacu’?! nu-mi plăcea de nimeni, doar ca să nu trebuiască să mă simtă cineva, nu puteam nici să concep, ce spaimă. toți aveau prietene, era normal. era imperativ. mare chestie, am avut și io-n clasa întâi, sînzi mă pupa mereu, n-ajunge? 

crecă d-aia mă-ndrogăsteam de cele mai inaccesibile fete. gându’ că cineva ar putea să m-atingă, era-ngrozitor. monstrulețu’ transforma gesturi banale în acte înfiorătoare, de proporții cosmice. și se hrănea cu presiunea externă, cu fiecare iubită nouă a cuiva, cu fiecare de ce nu vrei să umbli cu aia, ești poponar?! 

nujcân’ devenise umblatu’ cu fete singura preocupare a tuturor, familie și prieteni. ai pupat-o, i-ai pus mâna pe cur, i-ai strâns țâțele, i-ai băga’ mâna, ți-a frecat-o? părea un coșmar fără sfârșit, io vroiam numa’ să joc fotbal, lăsați-mă-n pace, cu tot cu cucu’ meu!