capitolu’ 32

hă, dimineața aia… tăiasen’ ceapa felii, tocasem usturoiu’, ardeii, mmmmm… șașușca, cum îi zicea lila. printre puținele mâncărici care ne-mpăcau pe-amândoi. mirosu-și făcea-ncetișor loc prin toată casa cân’ a sunat telefonu’, cubuleam roșiile, ocede. mi-am făcut poftă acuma… haha. 

mi s-a strâns stomacu’, n-avea de ce să sune la ora aia. alo? ce s-a-ntâmplat?, m-a-ntrebat nana. nimic? cum nimic, n-ai văzut pe fb? pff, cine intră sâmbătă dimineața? 

 știam, jur. așteptam momentu’. știam și c-o să fie urât, ultimele interacțiuni nu prea lăsau loc de altceva. interacțiuni… izbucniri… crize. cică norocu’ meu că n-are el timp să scrie tot ce s-a-ntâmplat. da’ scrie, frate, ce mă tot ameninți, te țin io? fă-ți timp. lași orice o zi, o săptămână, o lună, un an, zece și spui adevăru’. nu suntem în slujba adevărului?

asudam, da’ am deschis laptopu’, să văd. ce căcat! cum naiba să-ți iau bani din cont, fără să știi??? c-asta-i interesa pe majoritatea, nu telenovelele noastre. cân’ ți-ai băgat datele-n platformă scria clar c-abonamentu’ se-nnoiește automat, puteai să debifezi, ca atâtea sute de oameni. bravo lor că-s atenți cân’ fac plăți onlain. da’ tot trimisesem niște sute de mailuri s-anunțăm treaba, explicam și cum poți anula… mi se pare de bun simț să-ți aduc aminte, așa-mi place și mie să fiu tratat. sigur, titlu’ putea să fie mai clar, orice putea să fie mai bine, da’ cine citea mailu’, înțelegea. și majoritatea citea, vedeam în stats. în cel mai rău caz, dacă chiar se luau banii fără să fii de-acord, c-ai uitat sau whatever, ți-i dădeam înapoi, frate. dura ore, maxim o zi, două, cu to’ cu uichend, erau super rapizi nemții. 

da’-n capu’ lor n-avea logică, de ce sor’-ta și nu prietenu’ meu?! păi, primeai mail în săptămâna dinainte de înnoire. d-aia a comentat nana c-a primit. bă, ac/dc, un an jumate m-ai sunat să-n’ scoți ochii cu nimicuri, mailuri psihotice noaptea, în concedii, da’ n-ai putut să suni înainte să scrii tâmpenii pe net? dai mail arțăgos sâmbătă dimineața și ni’ n-aștepți un răspuns, o clarificare, să verifici informația? stai, că tu n-ai scris, ai dat șer ca mutu’ la ce-a postat nevasta. doi jurnaliști de investigație premiați, celebrați, ridicați în slăvi, n-au putut să sune înainte să insinueze-n public ceva cu zero acoperire factuală… că iau banii oamenilor fără s-anunț? că-s jepcar? pe bune? ni’ nu v-a interesat să-nțelegeți. 

a, ok, că nu erați de-acord să se-ncaseze-n numele vostru, că plecați? corect, foarte bine, nij mie nu mi se părea fair. d-aia am și zis hai să comunicăm împreună despărțirea. nu, frate, ce-i asta, ați zis… ce să fie, comportament matur, profi. divorțăm, anunțăm copiii, prietenii, familia, nu-ncepem cu-acuzații pe net. 

trebuia s-anunț io mai repede? da, poate. sigur, că eram singuru’ fondator, nu unu din trei, ha. da’ mă strofocam s-aduc oameni, pleacă unii, vin alții, nu-i ușor să-nlocuiești cel mai bun reporter de investigații. și voi erați haos, ba că plecați în vară, ba că-n martie, ba în mai, ba înainte de reînnoirea abonamentelor. hotărâți-vă, frate! și ziceți-mi și mie, să știu.

ș-una-i să m-acuzi de incompetență, de lipsă de empatie, de-o sută de chestii mai mult sau mai puțin subiective. da’ că fac scheme piramidale? fără nicio probă? fără o minimă verificare? io-mi mai tratez incompetența, da’ tu cum îți rezolvi lipsa de caracter? fă-n pula mea o investigație, vorbește cu osută de oameni, ia la mână toate documentele interne, toate facturile, toate tranzacțiile, toate comunicările, că erau la-ndemână, ș-arată ce-am făcut așa rău, dacă ești tare-n pix. demantelează ponziu’, demonstrează caritasu’, fă niște jurnalism.

ai mai scris și-n revistă c-ai privit tot anu’ cum dau io de gard cu proiectu’ tău drag. ți-ai pus încrederea-n mine și io am distrus tot. IO. nu, ovare, n-ai privit… te-ai asigurat că-l dau de gard. n-ai zis nimic clar, niciodată. nu ți-ai asumat nimic clar, niciodată. în ceasu’ al paișpelea ai făcut pe habarnista, că n-aveai treabă cu proiectu’, l-ai susținut de pe margine, ca toată lumea. 

n-ai făcut nimic… așa e. ni-mic. ai stat pe tușă, cu curu-n două luntri, n-ai dus nimic la capăt, n-ai fost sinceră cu nimeni, nici măcar cu tine, ți-ai proiectat toate rahaturile pe mine. și tot io eram nu știu cum. 

fuck your feelings i mean this for imposters!