capitolu’ 6

nujcând a-nceput obsesia cu numerele, la berlin? ١٧١ de centimetri și ٦٠ de kilograme formate-n ۲٥٤۳۳۸ de ore sau ۱٥۲٦۰۲۸۰ de minute-n care putean’ să fiu expert în douășcinci de chestii potrivit teoriei cu ۱۰۰۰۰ de ore. numere, cifre. ein, kettő, trois, ciatîri, zähle, számok, numbers, încă vreo cinci feluri în care po’ să le zic, da’ niciunu’ nu m-a ajutat să le-nțeleg, ș-acuma am coșmaruri cu bacu’ la mate. 

degeaba-nvăț o mie de limbi, dacă nu le știu p-alea d-acasă. e ș-asta un soi de fugă, i guess. nujcân’ au început să mă sperie regulile, ordinea, pe la șase ani, probabil. mi se părea oribil că mi se cereau to’ mai multe, tre’ să fii așa, tre’ să fii pe dincolo. an’ respins gramatica, logica, matematica, singura geometrie era pe teren, cum s-o bag mai repede-n vinclu… mă-nerva orice limbaj care m-ar fi aliniat cu ce-mi cereau adulții, lăsați-mi mintea în pace, nu-mi mai ordonați voi gândurile. 

da’ n-am scăpat. m-an’ chinuit mereu, în felu’ meu, să țin un fel de ordine a lucrurilor. poate-așa m-am obsedat cu număratu’… coduri poștale, număru’ cărților din bibliotecă, al farfuriilor din dulap, al perechilor de chiloți buni, recordu’ de ٢١٧ de duble, ٩ goluri date unor amărâți în liga a cincea, pașii spre școală, spre casă, spre diverse case, pe diverse rute, odat’-an’ numărat până la ١٦٤٥٨, m-opream acasă ș-o luan’ de la capăt cân’ plecam, număru’ fetelor cu care nu m-am tuflit, al lucrurilor pe care nu le-an’ zis niciodată, deși aș fi vrut. 

m-an’ frecat la ochi ș-an’ scos din portofel o bancnotă de-un leu, străinii-s mereu impresionați de lei, po’ să tragi de ei, să-i scapi în budă, să-i speli, nu se strică. e de la seu’ ăla de vacă, ew, banii chiar îs murdari, se moare pentru ei. am încercat s-o rulez într-un tub mai mic de-o nară, da’ tremuram prea tare. i-am întins-o lu’ ninja mic și negru, cu păru’ și nasu’ și degetele și ecranu’ de s٦ albe ca făina pe care-o tăiase cu cardu-n patru linii grase ș-o pudră fină care le ținea laolaltă. se uita la leu, la mine, cu degetu’ pe nas, la prietena lui, părea singura cu suficient simț tactil ca să transforme dreptunghiu’-ntr-un cilindru. 

e buona?, l-am întrebat. s-a uitat prin mine și mi-a-ntins telefonu’ cu liniile atinse numa’ de basu’ care ne lovea cu prea multe bpm pentru primele ore din an, vibrăm la fel, soarele ăsta rece ne dă viață, soarele ne va lua viața, încă câteva miliarde, alter, și te duci și tu, noi, toți, una cu timpu’, departe de paralelipipedu’ ăsta afumat, de oamenii care trec peste noi spre vorsätzurile lor, ca și cum n-am exista, grăbiți spre un nou an în care-o să ne complicăm inutil existența, obsedați să ne măsurăm, să ne-nregistrăm trecerea neînsemnată, să ne marcăm cu disperare teritoriu’, ce minune, universu’-ntr-un buzunar, sfârșitu’ lumii la purtător.

no, grazzie!, an’ ridicat mâna și m-am întors în mijlocu’ gloatei. noroc că știu cân’ să mă opresc, m-an’ gândit pentru prima dată-n viață. mintea e una cu corpu’, ce mi-a luat atâta să-nțeleg?!

ai fost apelat de khaled, 01/01.2017, 13:12. 

ai fost apelat de khaled, 01/01.2017, 13:19. 

ha? nu mai înainte vrăjea la japonezele alea? da, da, foarte frumos sunwaves, le-an’ zis, great party, shit country. la un moment dat spreeu’ a răsărit în spatele digeiului, o blendă imensă care-n’ lumina noul an, cel mai frumos soare din anu’ ăla, cel mai frumos an de sub acel soare, dintre toți anii care s-au dus, cel mai bun an de pân’-acum, clar, era anu’ meu, but there might be a problem with the sun, because my eyes can’t see, why you don’t like me, mă sâcâiau frezele din față, cplm, suntem în ١٩٣٧? dispăreți din anu’ meu, cu stilurile voastre studiate, dcplm ți-ai lăsa mustață? nu-i foarte burghez? și lumea zice că io-s hipstăr. ha, doișp€ boaba, chilipir. sau zece?! dilăru’ român, a te știi cu miță, ok, da’ cum să tai apa la baie, una din două buzi era sediu’ dilărului oficial, cum plm să te droghezi fără apă, zec€ pe sticlă?!? fmm de italieni cocliți sau ce sunteți, bpl și-n setu’ alexandrei, dați-ne apă, s-a pus de-un protest, da’ câțiva au zburat imediat, da, bos, zec€ apa, cum să nu, ia d-aici. miță ni’ n-ajunsese, își luase brățara, somn toată noaptea, a venit a doua zi, odihnit, ce-nseamnă experiența, plm, ein echter berliner, smahoz, io am avion dimineața, mâine, poimâine, cân’ vreau, de unde naiba îl și știam?! crecă-i ceva văr cu uana, p-acolo. pnm, n-am mai pomenit așa bubuieli, berlinu-i faimos pentru două lucruri de-anu’ nou, berliner și feuerwerk, nu ești neamț dacă nu mânci o pancovă și nu terorizezi cartierele cu sacoșe-ntregi de petarde și bombe. da’-mi plăcea la berlin, bei, te drogheji, îți spargi timpanele, tahicardie, mișto, trebuia să mai stau măcar o săptămână. măcar un an. trebuia să rămân acolo pe veci.