Marco Polo de Transilvania

Puțină lume știe că primul dicționar englez-tibetan și prima carte de gramatică a limbii tibetane, precum și bazele tibetologiei și studiilor budiste moderne, au fost opera lui Kőrösi Csoma Sándor, un ardelean născut acum mai bine de două secole într-un sat de lângă orașul Covasna.

Povestea lui Csoma, filolog, orientalist și fondator al tibetologiei (se semna cu numele Alexander Csoma de Kőrös), despre care se afirmă că știa 13 limbi, este destul de cunoscută în universitățile din întreaga lume în care se studiază tibetologia, dar memoria lui este păstrată firav în țara noastră: grupul școlar din Covasna îi poartă numele, în timp ce un tablou mare, ce reproduce traseul său către Tibet, tronează în holul școlii, iar tabla de la intrarea în satul natal, denumit românește Chiuruș, îi conferă în traducerea bilingvă un mic spațiu pe care scrie Csomakőrös.*

Bustul său este prezent în mijlocul satului compus din câteva zeci de gospodării, dar și în centrul orașului Covasna, de care aparține și Chiurușul. Alte câteva străzi din județele locuite preponderent de etnici maghiari au străzi ce-i poartă numele. Chiar și după două secole, în India, „orice librărie respectabilă are în rafturi ediția revizuită a dicționarului său tibetan”.

Drumul lui Csoma dintr-un mic sat ardelean către Tibet

Potrivit scrierilor lui Tivadar Duka (Viața și lucrările lui Alexander Csoma de Kőrös, Londra, Trubner&Co, Ludgate, 1885 ), Csoma Sándor s-a născut la 4 aprilie 1784 (1787 sau 1788 după alte izvoare istorice), în Chiuruș, județul Trei Scaune. Familia sa, deși săracă, provenea din rândul nobilimii militare care de-a lungul secolelor a apărat frontierele Transilvaniei de invaziile otomane.

Întreaga viață s-a pregătit, chiar și inconștient, notau biografii săi, pentru călătoria sub semnul căreia avea să-și trăiască existența: drumul către originile asiatice ale limbii maghiare. Cu o constituție robustă, specifică grănicerilor de la poarta Transilvaniei, s-a antrenat pentru a face față condițiilor extreme: dormea invariabil pe podea și mânca puțin. Vorbea la fel de puțin și nu se înverșuna în susținerea punctelor sale de vedere.

Verișorul său, Jozsef, povestea în cartea lui Duka: „eu dacă merg mult, îmi place să mă odihnesc din când în când, dar vărul meu Alexander, dacă a pornit nu se mai oprește până nu termină călătoria. Când eram băieți, nu-l puteam concura. Dacă ajungea în vârful unui deal, era nemulțumit. Voia să afle ce este după următorul deal, și după celălalt și astfel bătea la pas distanțe imense.” Avea să facă același lucru până în îndepărtata Indie, la Darjeeling.

Înainte de a porni în extraordinara sa călătorie, Csoma a avut un parcurs academic excepțional. După încheierea ciclului primar în satul natal, tatăl său a decis să-l trimită la Colegiul din Aiud. Pentru a putea studia aici, Csoma a făcut mici servicii colegilor săi bogați, în schimbul hranei și cazării. Totodată, el oferea meditații și făcea curățenie. Departe de a fi considerat un geniu, ardeleanul era un exemplu de disciplină și perseverență. A deprins tainele limbilor latină și greacă, româna, bazele francezei și germanei, perfecționându-și totodată cunoștințele de maghiară. S-a îndrăgostit de istorie, făcând un legământ împreună cu doi colegi: urmau să întreprindă o călătorie științifică, cu scopul de a descoperi originile limbii și poporului maghiar.

În 1817 era deja în Germania, la Universitatea Göttingen. Aici învață limbile engleză și ebraică, iar sub îndrumarea profesorului Eichorn, celebru orientalist, descoperă o serie de manuscrise arabe ce ascundeau informații despre istoria asiatică a nației maghiare. Își dedică studiul limbii arabe, pentru a putea descifra tainele manuscriselor și decide să nu-și înceapă călătoria înainte de a studia la Constantinopol toată bibliografia arabă pe acest subiect (acest demers îi este „respins” de o epidemie).

Se întoarce, la sfârșitul anului 1818 în Transilvania unde i se propune să devină profesor cu drepturi depline la Colegiul din Aiud. Refuză onoarea acordată, și în ciuda împotrivirilor celor apropiați, pornește în călătoria vieții. Pleacă mai întâi pe jos în Croația, la Agram (Zagreb), pentru a învăța limba slavonă.

Marea călătorie

Părăsește așadar Transilvania, în noiembrie 1819. Prima oprire este la București, potrivit însemnărilor sale. La începutul lui ianuarie 1820, ajunge la Sofia și Plovdiv. Dorea să ajungă la Constantinopol, însă o epidemie de ciumă l-a obligat să-și schimbe traseul. A mers la Enos, de unde a luat drumul apei, prin Chios și Rodos, până la Alexandria, în Egipt. Plănuia să-și perfecționeze araba, însă epidemia de ciumă, ajunsă și în Egipt, l-a forțat să pornească mai departe. Un vas sirian l-a purtat până în Cipru, de unde a ajuns în Beirut.

A continuat prin Latakia și Aleppo (Siria, aprilie). În luna mai s-a alăturat unei caravane cu destinația Bagdad, unde a ajuns la finalul lunii iulie. În septembrie a plecat către Teheran, unde a petrecut patru luni, perfecționându-și engleza și persana, sprijinit de ambasadorul britanic Henry Willock. Primăvara lui 1821 îl găsește pe Csoma în Uzbekistanul de astăzi, la Bukhara. Deși dorea să stea acolo câteva luni, războiul Asiei Centrale l-a împins mai departe după doar cinci zile. Cu o altă caravană ajunge la Kabul (Afganistan) și Peshawar (Pakistan).

Aici îi întâlnește pe ofițerii francezi Jean-Francois Allard și Jean-Baptiste Ventura, cu care își continuă aventura până la Lahore (Punjab, Pakistan, martie 1822). La jumătatea lui aprilie ajunge în Cașmir, iar în mai pleacă la Leh (regatul Himalayan Ladakh). Scopul călătoriei sale a fost „deturnat” când l-a întâlnit pe ofițerul britanic William Moorcroft. Acesta i-a dăruit o copie a primei cărți despre Tibet, Alphabetum Tibetanum, de Agostino Antonio Georgi. Sperând să găsească referiri despre maghiara antică în scrierile tibetane, rămâne la Leh pentru a studia limba, o terra incognita (tărâm necunoscut), prin intermediul persanei.

După ce își însușește bazele tibetanei, decide să studieze „volumele interesante conservate în mănăstiri.” Ajutat de același Moorcroft, ajunge la mănăstirea budistă Zangla, unde petrece mai mult de un an (iunie 1823-octombrie 1824). Aici se familiarizează cu literatura tibetană, în ciuda unor condiții extrem de aprige de viață. Descoperă colecția de canoane tibetane, scrisă în sanscrită, limbă esențială în studiile sale. În cele 16 luni petrecute la Zangla, învață să stăpânească la perfecțiune tibetana, și întocmește un glosar cu 30.000 de cuvinte.

Din motive necunoscute părăsește mănăstirea și ajunge la Sabathu, districtul Solan din India. Este tratat cu ostilitate de guvernul britanic, temător cu privire la spionii ruși ce se puteau infiltra în zonă, dar este ajutat în cele din urmă să ajungă la Societatea Asiatică din Bengal, pentru a-și continua cercetările. Devine astfel angajatul Imperiului Britanic, fiind recompensat cu o soldă lunară de 50 de rupii.

În 1825, Csoma Sándor se întoarce în Tibet, pentru a putea desluși misterele tibetane de la sursă. Se stabilește la mănăstirea Phugtal, însă constată lipsa de interes din partea localnicilor în a-l ajuta. Dezamăgit, dar încrezător în cunoștințele acumulate, se întoarce în 1827 la Sabathu, pentru a redacta gramatica limbii tibetane. Nu reușește să-și îndeplinească promisiunile față de Imperiu, care îi retrage ajutorul financiar. Ajutat de guvernatorul general, se întoarce în Tibet pentru a treia oară, dorind să petreacă alți trei ani pentru a termina dicționarul început.

În august 1828 ajunge la mănăstirea Kanam, unde reușește să termine cu succes primul dicționar și prima gramatică ale limbii tibetane. Merge la Calcutta pentru a-și publica munca și este angajat ca bibliotecar al Societății Asiatice. Reușește să-și publice lucrările, trimițând 25 de copii și în Transilvania. Totodată, din banii economisiți trimite echivalentul fondurilor strânse în Ardeal pentru călătoria sa, bani din care este fondată o bursă de merit la Colegiul din Aiud. Nu renunță la visul său de a găsi originile maghiarilor și pleacă din nou la drum în 1842, cu destinația Mongolia. Lovit de boală, moare la 11 aprilie fără a-și îndeplini visul, dar deschizând drumul unor noi și vaste studii.

Venerat de străini, prea mic pentru români

Reputatul orientalist maghiar Bethlenfalvy Géza, profesor la Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta, membru al prezidiului Societății Csoma de Körös, autor și coautor al mai multor cărți despre Tibet, spune pentru romanialibera.ro că Csoma „a fost adevăratul fondator al studiilor tibetane și budiste, publicând primul Dicționar și prima Gramatică a limbii tibetane, descriind totodată sfintele cărți ale tibetanilor.”

Dicționarul său nu oferă pronunția modernă a cuvintelor tibetane, însă reprezintă bazele citirii tuturor cărților și scrierilor tibetane, afirmă profesorul maghiar. „Toate dicționarele ulterioare îl citează pe cel al lui Csoma, iar în India, orice librărie care se respectă vinde dicționarul său în ediții revizuite”, adaugă Bethlenfalvy.

Profesorul american Matthew T. Kapstein (Profesor invitat la Universitatea Numata de Studii Budiste, cadru al Divinity School la Universitatea din Chicago, și director de studii la școala Practică de Studii Înalte de la Paris), ne-a supus atenției un text scris de el în anii 1980. Csoma este caracterizat ca „un om cu totul neobișnuit”, care „și-a părăsit pământul natal pentru a urma o vocație științifică.” Performanțele sale trebuie să fie subiect de „mândrie națională”, nota Kapstein.

Am apelat și la domnul Charles Ramble, profesor la Facultatea de Studii Orientale a prestigioasei universități britanice Oxford. Acesta îl cataloghează pe Csoma drept „o figură majoră, fondator al disciplinei studiilor tibetane. A existat și o serie de conferințe ce i-au purtat numele”. Părerea acestuia este împărtășită și de Robbie Barnett, asistent universitar al catedrei de studii tibetane contemporane a universității Columbia, din New York. „Cu siguranță, este foarte stimat în domeniul studiilor tibetane, fără discuție. A fost un pionier intelectual printre cei care s-au dedicat studiului acestui domeniu”, declară, de peste oceanul Atlantic, cercetătorul american.

Dincolo de cercurile științifice, munca de o viață a lui Csoma pare nesemnificativă și nedemnă de interes. Românii sunt mult mai preocupați de orice altceva, pare să spună Ministerul Culturii (MC).

Radu Enache, purtătorul de cuvânt al ministerului declară că „eminentul lingvist Kőrösi Csoma Sándor este relativ puțin cunoscut în rândurile publicului larg. Este, pe de-o parte, oarecum firesc pentru că opera sa a fost focalizată pe un domeniu îngust – am spune astăzi de „supraspecializare”.

Reprezentantul MC spune că lingvistica nu se află printre preocupările de maxim interes social în ziua de astăzi. „Pe de altă parte, științele și oamenii de știință tind să fie apreciați mai degrabă în domeniul lor științific și în comunitatea științifică mondială, spre deosebire de artiști sau sportivi, de pildă, care, în afara unei mult mai ridicate notorietăți, sunt apreciați îndeosebi în comunitățile lor naționale sau locale.”, spune Radu Enache.

Dacă nu ne putem aștepta ca Csoma să fie la fel de cunoscut ca Mihai Eminescu sau Petofi Sándor, adaugă Radu Enache, „în lumea culturală ardeleană (la un prim nivel, local), românească și maghiară (la nivel național) el este cunoscut și omagiat cum se cuvine. În localitatea sa de naștere, Chiuruș, există Casa memorială Kőrösi, există Asociația culturală Kőrösi și, anual, au loc Zilele Kőrösi Csoma Sándor, organizatori fiind asociația amintită și Consiliul Județean Covasna.”

În 2010, sub auspiciile Anului UNESCO al Apropierii între Culturi, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a realizat proiectul internațional „Three Stations” (cel mai bine s-ar traduce prin „Trei popasuri”). În cadrul proiectului, la Chiuruș – localitatea natală, la Göttingen – locul studiilor universitare și la Darjeeling, în India, au fost realizate conferințe științifice despre opera savantului ardelean, relatează reprezentantul MC.

Kőrösi Csoma Sándor

S-a născut la 4 aprilie 1784 în satul Chiuruș, astăzi, județul Covasna
A studiat la Colegiul din Aiud și la Universitatea Göttingen din Germania
Este cert că a învățat română, latină, greacă, germană, franceză, engleză, ebraică, slavonă, arabă, tibetană
A călătorit singur până în India și Tibet
A câștigat diferite burse, în special din partea Imperiului Britanic, care i-au permis să-și urmeze visul
A realizat primul dicționar englez-tibetan și prima gramatică a limbii tibetane
A realizat primul dicționar sanscrit-tibetan
A pus bazele tibetologiei și a studiilor budiste
Este respectat și omagiat în prestigioase universități de pe mapamond

*Între timp, s-a construit un centru memorial în Covasna